Dacă ar fi să se facă "predici" la înmormântarea animalelor, Biblia are suficiente de exemple de animale folosite de Domnul în planurile sale de mântuire.
Chiar de animale cu conștiință de sine, cum era măgărița lui Balaam din Biblie.
Ar fi versetul din Iona, 4,11, chiar ultimul din cartea dedicată profetului respectiv, unde ajunarea vitelor din Ninive a dus la iertarea lui Dumnezeu asupra cetății, căci i s-a făcut milă de ele....
Despre mântuirea întregii creații, deci a animalelor, avem însă doar versetele din Romani, 8, 19-23.
Explicația este relativ simplă. Biblia a fost scrisă într-o altă lume ca noastră.
Compasiunea față de animale care să meargă la mai mult decât să îi arunci resturile de mâncare unui câine, este un privilegiu doar al civilizațiilor bine dezvoltate.
Grecii antici și romanii sunt primii care au început să își pună problema sorții postmortem a animalelor lor.
Și de atunci avem primele morminte de animale.
Apoi abia modernitatea ne-a permis să mergem mai departe cu grija noastră față de creație.
Pentru că....ne-am permis.
Există un progres care nu trebuie confundat cu progresismul și nici nu trebuie ignorat doar din reacție conservatoare.
Lumea s-a schimbat mult în bine.
Până să ne schimbăm atitudinea față de creație, a trebuit să ne-o schimbăm față de oameni.
Cu greu am reușit să depășim sclavagismul. Sclavii erau considerați de Aristotel (de la care ne inspirăm pentru atât de multe) ca fiind niște animale ceva mai răsărite....
Am învins sclavagismul (și nu de tot) acum nici 200 de ani.... Și mă refer la civilizația de o numim creștină.
Rasismul nu a fost pe deplin învins nici acum....
Dar e și un progres teologic.
Dacă spuneați apostolilor de Sfânta Treime, ați fi fost excomunicați. Asta nu înseamnă că nu credeau că Iisus este Fiul Tatălui, sau că există Duhul lui Dumnezeu, dar imaginea unui Dumnezeu în trei persoane și toată teologia trinitară care s-a dezvoltat secole după aceea, li s-ar fi părut nu doar străină ci și....respingătoare. Pentru că părea o concesie făcută politeismului atunci.
În relația cu natura încă stăm prost.
Motivul este faptul că suntem infestați de disprețul filosofilor greci (care nu era și disprețul grecilor- de multe ori credem, fundamental greșit, că tot athenianul gândea ca Platon și Aristotel) față de materie.
Gnosticismul a contaminat mult creștinismul ulterior.
De aceea și citim Scriptura încă într-o cheie elenistică și gnostică.
Dacă întrebi un creștin ce e mântuirea, el îți va spune că e....ajunsul în Rai postmortem.
Or nu e așa.
Nicăieri Noul Testament nu ne vorbește despre ”plecarea” noastră dincolo, ci ni se vorbește de înviere și de schimbarea acestei lumi de către Dumnezeu.
Împărăția lui Dumnezeu vine, nu ne ducem noi în ea.
Ah, că există un paradis, un șeol, un loc mai bun sau mai rău în care sufletele ar aștepta învierea, aceasta este....secundar pentru autorii biblici.
Or în momentul în care lumea aceasta este ceva ce ajungi să disprețuiești, să o confuzi cu ceva rău și să îți proiectezi credința ca o evadare din ”corp”, din material, evident că și atitudinea față de animale și creație în general este una mai degrabă utilitaristă.
Acum, și criza ecologică care este reală, și bunăstarea care ne-a permis să evoluăm și să vedem în animale și prieteni, nu doar instrumente utilitare, ne obligă la o nouă reflecție asupra creației.
Iar răspunsul este în Biblie: această lume și nu alta este scopul. Dumnezeu nu își va anula creația ci o va înnoi (Apocalipsa 21,5).
Aici rămânem (sau ne întoarcem), nu plecăm în altă parte....
De aceea întrebarea sau speranța cu animalele ”în Rai” sau având un ”Rai” al lor este futilă. Și ele și mai ales noi, suntem parte responsabilă a acestei creații. Și când Domnul va voi, vremurile se vor coace și se va da restartul întregii creații, și noi, cei care am fi găsiți demni de noua creație, și animalele noastre, vom învia, pentru a merge mai departe.
Scriu aceste rânduri cu ....Oblomov lângă mine. E drept, într-o cutiuță micuță de lemn.
Am fost întrebat de ce am optat pentru varianta asta. Și....practic postarea de mai sus încearcă să răspundă.
