Gomasio (Japanese Sesame Salt)

 HOMEMADE GOMASIO (JAPANESE SESAME SALT)  Japan’s famous low-sodium, flavorful and umami-rich seasoning blend that is as versatile as it is delicious! Toasted sesame seeds are ground and tossed with sea salt to create a unique blend that you’ll be glad to reach for at the dinner table!

My Latest Videos

0 of 1 minute, 54 secondsVolume 0%

 

Next

Stay

Making your own gomasio couldn’t be simpler.  Also spelled gomashio, this simple seasoning blend has just two ingredients but the flavor impact it has on food is fabulous!

What is Gomasio?

Gomasio, which translates to “sesame salt”, is a Japanese seasoning blend made from whole sesame seeds and salt.  A variation includes dried seaweed.  Gomasio is naturally gluten free and vegan.  It is a table condiment, often sprinkled over a variety of foods to add flavor and a touch of saltiness.

Gomasio has a very low ratio of salt so it is a perfect low sodium seasoning.  When the sesame seeds are toasted their oils are released and coat the salt granules, boosting their flavor.

Gomasio is often a staple part of a macrobiotic diet which is drawn from Zen Buddhism and whose goal is to balance yin and yang.

How to Use Gomasio

Consider this a very unique all-purpose seasoning blend.  Here are just a few ways you can use it:

• On rice, noodles and rice balls
• Sprinkled on salads
• In stir fries
• Sprinkled on soups
• With sushi and California rolls
• Tossed in popcorn
• Sprinkled over steamed vegetables and beans

  How to Make Gomasio

  Making gomasio is very simple and uses only two ingredients:  Sesame seeds and salt.

  Gomasio is traditionally made with unhulled sesame seeds, meaning the outer layer is intact.  This also adds a bit of bitterness.  You can also use hulled sesame seeds if you prefer to cut back on the bitter flavor.  The sesame seeds are toasted until golden brown and left to cool before grinding them and combining them with the salt.

  Use good sea salt.  My preference is to use flaky sea salt (I LOVE Maldon Salt) because the flakes add a great texture to the seasoning blend.

  For another variation you can add a small strip of kombu or other dried seaweed and crush it with the toasted sesame seeds.Let’s get started!

  Place a dry skillet over medium-high heat and add the sesame seeds.  Toast them until they are golden brown, stirring regularly.  Be very careful that they don’t burn or they will be bitter.

  Let the seeds cool completely and then crush them either with a mortar and pestle or in a blender or food processor.  The mixture should remain chunky and not be a fine powder.  Place the crushed sesame seeds in a bowl and stir in the salt.

  

• Store your gomasio in an airtight jar in a cool place.  It will keep for a few months but for maximum flavor use within a month.

  Enjoy!

  

Care este tiparul sindromului COVID lung

 

Specialiștii susțin că au descoperit tiparul așa-numitului Long-Covid

Pacienții afectați de Covid lung ar putea suferi din cauza lipsei de serotonină, iar tratarea acestei probleme ar putea duce la ameliorarea simptomelor.

Printr-un nou studiu, cercetătorii americani au reușit să realizeze un tipar al persoanelor care suferă de Covid prelungit, o afecțiune de care suferă cam 10% dintre cei care au avut infecție acută în formă gravă.

La fel ca şi alţi cercetători dinaintea lor, imunologul Andrea Wong de la Universitatea din Pennsylvania şi colegii săi au pornit în căutarea unor modificări biologice distincte care ar putea explica amestecul derutant de până la 200 de simptome potenţiale pe care le pot experimenta persoanele cu Covid prelungit. Cercetările au parcurs un drum lung de la începutul pandemiei în descifrarea posibilelor cauze pentru afecţiunea cunoscută acum sub numele de Covid prelungit, care poate dura luni sau chiar ani de zile după ce o infecţie acută cu SARS-CoV-2 a trecut.

Ce arată rezultatele noului studiu

Rezultatele acestui nou studiu sugerează că patru dintre aceste mecanisme ar putea fi interconectate şi ar putea explica dificultăţile cognitive şi pierderile de memorie pe care le raportează persoanele cu Covid prelungit. De asemenea, studiul ar putea sugera calea către posibile tratamente, dacă teste vor fi validate pe un număr mai mare de pacienți.

Până acum, cercetătorii au analizat probe de sânge de la 58 de pacienţi cu Covid de lungă durată şi au găsit câteva particularități față de alte 30 de persoane care s-au recuperat complet. Cei care sufereau de Covid prelungit au avut niveluri scăzute de serotonină, un mesager chimic cunoscut mai ales pentru rolul său în stimularea dispoziţiei, dar și a funcţiilor legate de memorie, cogniţie şi somn.

De asemenea, cei care au avut un Covid de lungă durată au eliminat rămăşiţe de particule virale în scaun. Legătura pe care o propun cercetătorii postulează că materialul viral persistent ar putea declanşa sistemul imunitar al organismului să pompeze interferoni, un grup de proteine de semnalizare implicate în apărarea antivirală.

Acest lucru conduce la inflamaţie, care limitează absorbţia triptofanului, un aminoacid folosit pentru a produce serotonină, în intestin. Inflamaţia persistentă dă peste cap şi trombocitele, celule sanguine implicate în coagularea sângelui, care transportă, de asemenea, serotonina prin organism. O cantitate mai mică de serotonină circulantă afectează apoi activitatea nervului vag, „super-autostrada” organismului care trimite semnale între creier şi alte organe.

Revine memoria

„Descoperirile noastre sugerează că mai multe dintre ipotezele actuale pentru fiziopatologia Covid prelungit (rezervor viral, inflamaţie persistentă, hipercoagulabilitate, disfuncţie a nervului vag) ar putea fi legate de o singură cale care este conectată de reducerea serotoninei”, a explicat pe reţelele de socializare Maayan Levy, microbiolog la Universitatea din Pennsylvania şi autor principal al studiului.

La şoareci, nivelurile scăzute de serotonină şi activitatea redusă a nervului vag din cauza unei infecţii virale au dus la rezultate mai slabe ale animalelor la testele de memorie. Cu toate acestea, în mod remarcabil, aceste deficienţe de memorie au putut fi rezolvate atunci când nivelurile de serotonină au fost restabilite.

Sunt necesare mai multe studii pe oameni pentru a testa aceste idei, subliniază autorii. „Sperăm că descoperirea noastră va inspira alte studii clinice care să folosească aceste informaţii pentru a dezvolta noi instrumente pentru diagnosticarea, monitorizarea şi tratamentul pentru Covidul de lungă durată”, a adăugat cercetătoarea.

Sindromul ar putea fi tratat

Cercetătorul Octavian Jurma explică faptul că există o varietate foarte mare de simptome care caracterizează acest Covid lung. „Acum se dorește găsirea unui numitor comun al acestor simptome.

În mare, avem patru categorii distincte de boală cronică. Vorbim de afectarea sistemului cardiovascular, cu o rată de mortalitate ridicată, pe locul doi după forma pulmonară. Apoi, sunt tulburările neurologice, oboseală cronică, probleme de memorie. În plus, avem bolile din categoria sistemică, boli renale, diabet, tulburări de fertilitate, dar cauza lor nu se cunoaște. De aceea Covidul lung este considerat un sindrom. Poate afecta pacientul șase luni, doi ani sau chiar mai mult.

Revenind la studiul american, s-a descoperit la pacienții afectați de Covid lung un nivel scăzut de serotonină, un hormon extrem de important, chiar sistemic. Se presupune că aici ar putea fi o problemă. Automat, suplimentarea cu serotonină a redus simptomele la pacienți, și asta ar fi vestea bună. Există medicamente care se pot prescrie. Asta în contextul în care în România avem peste 100.000 de români care suferă de Covid lung, iar în viitor aceștia ar putea beneficia de un astfel de tratament.

Din păcate, însă, în România nu există un program adevărat pentru combaterea acestui sindrom”, a precizat Octavian Jurma.

Când Domnul va voi, vremurile se vor coace și se va da restartul întregii creații, și noi, cei care am fi găsiți demni de noua creație, și animalele noastre, vom învia, pentru a merge mai departe.

 

Bogdan Alexandru Duca

4h  · 

Dacă ar fi să se facă "predici" la înmormântarea animalelor, Biblia are suficiente de exemple de animale folosite de Domnul în planurile sale de mântuire.

Chiar de animale cu conștiință de sine, cum era măgărița lui Balaam din Biblie.

Ar fi versetul din Iona, 4,11, chiar ultimul din cartea dedicată profetului respectiv, unde ajunarea vitelor din Ninive a dus la iertarea lui Dumnezeu asupra cetății, căci i s-a făcut milă de ele....

Despre mântuirea întregii creații, deci a animalelor, avem însă doar versetele din Romani, 8, 19-23.

Explicația este relativ simplă. Biblia a fost scrisă într-o altă lume ca noastră.

Compasiunea față de animale care să meargă la mai mult decât să îi arunci resturile de mâncare unui câine, este un privilegiu doar al civilizațiilor bine dezvoltate.

Grecii antici și romanii sunt primii care au început să își pună problema sorții postmortem a animalelor lor.

Și de atunci avem primele morminte de animale.

Apoi abia modernitatea ne-a permis să mergem mai departe cu grija noastră față de creație.

Pentru că....ne-am permis.

Există un progres care nu trebuie confundat cu progresismul și nici nu trebuie ignorat doar din reacție conservatoare.

Lumea s-a schimbat mult în bine.

Până să ne schimbăm atitudinea față de creație, a trebuit să ne-o schimbăm față de oameni.

Cu greu am reușit să depășim sclavagismul. Sclavii erau considerați de Aristotel (de la care ne inspirăm pentru atât de multe) ca fiind niște animale ceva mai răsărite....

Am învins sclavagismul (și nu de tot) acum nici 200 de ani.... Și mă refer la civilizația de o numim creștină.

Rasismul nu a fost pe deplin învins nici acum....

Dar e și un progres teologic.

Dacă spuneați apostolilor de Sfânta Treime, ați fi fost excomunicați. Asta nu înseamnă că nu credeau că Iisus este Fiul Tatălui, sau că există Duhul lui Dumnezeu, dar imaginea unui Dumnezeu în trei persoane și toată teologia trinitară care s-a dezvoltat secole după aceea, li s-ar fi părut nu doar străină ci și....respingătoare. Pentru că părea o concesie făcută politeismului atunci.

În relația cu natura încă stăm prost.

Motivul este faptul că suntem infestați de disprețul filosofilor greci (care nu era și disprețul grecilor- de multe ori credem, fundamental greșit, că tot athenianul gândea ca Platon și Aristotel) față de materie.

Gnosticismul a contaminat mult creștinismul ulterior.

De aceea și citim Scriptura încă într-o cheie elenistică și gnostică.

Dacă întrebi un creștin ce e mântuirea, el îți va spune că e....ajunsul în Rai postmortem.

Or nu e așa.

Nicăieri Noul Testament nu ne vorbește despre ”plecarea” noastră dincolo, ci ni se vorbește de înviere și de schimbarea acestei lumi de către Dumnezeu.

Împărăția lui Dumnezeu vine, nu ne ducem noi în ea.

Ah, că există un paradis, un șeol, un loc mai bun sau mai rău în care sufletele ar aștepta învierea, aceasta este....secundar pentru autorii biblici.

Or în momentul în care lumea aceasta este ceva ce ajungi să disprețuiești, să o confuzi cu ceva rău și să îți proiectezi credința ca o evadare din ”corp”, din material, evident că și atitudinea față de animale și creație în general este una mai degrabă utilitaristă.

Acum, și criza ecologică care este reală, și bunăstarea care ne-a permis să evoluăm și să vedem în animale și prieteni, nu doar instrumente utilitare, ne obligă la o nouă reflecție asupra creației.

Iar răspunsul este în Biblie: această lume și nu alta este scopul. Dumnezeu nu își va anula creația ci o va înnoi (Apocalipsa 21,5).

Aici rămânem (sau ne întoarcem), nu plecăm în altă parte....

De aceea întrebarea sau speranța cu animalele ”în Rai” sau având un ”Rai” al lor este futilă. Și ele și mai ales noi, suntem parte responsabilă a acestei creații. Și când Domnul va voi, vremurile se vor coace și se va da restartul întregii creații, și noi, cei care am fi găsiți demni de noua creație, și animalele noastre, vom învia, pentru a merge mai departe.

Scriu aceste rânduri cu ....Oblomov lângă mine. E drept, într-o cutiuță micuță de lemn.

Am fost întrebat de ce am optat pentru varianta asta. Și....practic postarea de mai sus încearcă să răspundă.

Rețetă de casă pentru stropirea trandafirilor vara

Dacă nu doriți să folosiți tratamente chimice la roze, puteți stropi trandafiri și o soluție preparată în casă. Aveți nevoie de bicarbonat de sodiu – circa 10 grame, de 30 ml de ulei vegetal, de 25 ml de săpun lichid și de circa 4 litri de apă curată. Toate ingredientele se dizolvă în apă, iar preparatul obținut se pune într-o sticlă cu pulverizator. Înainte de stropirea trandafirilor, conținutul sticlei se agită bine. Tratamentul se face o dată la 7 zile, până când boala este stopată.

Informaţiile publicate de Agrointeligența – AGROINTEL.RO pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea în PRIMUL PARAGRAF a sursei cu LINK ACTIV. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor, ca atare vom acționa în consecință.

................

https://retete-usoare.info/o-metoda-simpla-pentru-trandafiri-frumosi-ceva-interesant/

Cu ajutorul acestui amestec vă puteți proteja trandafirii de rugină, pătare neagră și mană.

INGREDIENTE:

-1 lingură de bicarbonat de sodiu;

-1 linguriță de soluție pentru spălat vasele;

-1 lingură de ulei;

-1 pastilă de aspirină;

-1l de apă.

Dizolvați aspririna într-o cantitate mică de apă și adăugați celelalte ingrediente. Turnați apă, până la 1l. Pulverizați trandafirii cu soluția obținută la fiecare 7-10 zile.

Rose Thorns and Infection

 

Rose Thorns and Infection

·        Rose picker’s disease

·        Plant-thorn synovitis

·        Mycetoma

·        Takeaway

The beautiful rose flower tops a green stem that has sharp outgrowths. Many people refer to these as thorns.

If you’re a botanist, you might call these sharp outgrowths prickles, as they’re part of the outer layer of the plant’s stem. They don’t meet the strict definition of thorns, which have deeper roots in a plant’s stem.

No matter what you call them, rose thorns are sharp enough to penetrate your skin and have the ability to pass infectious material into the wound, such as:

• dirt
• fertilizer
• bacteria
• fungi
• garden chemicals

These substances delivered into the skin by a thorn could result in a number of diseases, including:

• sporotrichosis
• plant-thorn synovitis
• mycetoma

Read on to learn the symptoms to watch for and how to treat infections from rose thorns.

Rose picker’s disease

Also known as rose gardener’s disease, rose picker’s disease is the common name of sporotrichosis.

Sporotrichosis is a relatively rare infection caused by the fungus Sporothrix. It occurs when the fungus gets into the skin via a small cut, scrape, or puncture, such as from a rose thorn.

The most common form, cutaneous sporotrichosis, is often found on the hand and arm of someone who has been handling contaminated plant materials.

The symptoms of cutaneous sporotrichosis usually start to appear between 1 and 12 weeks after infection. The progression of symptoms is typically the following:

1.     A small and painless pink, red, or purple bump forms where the fungus entered the skin.

2.     The bump get bigger and starts to look like an open sore.

3.     More bumps or sores might appear in the near vicinity of the original bump.

Treatment

It’s likely your doctor will prescribe a several-month course of antifungal medication, such as itraconazole.

If you have a severe form of sporotrichosis, you doctor might start your treatment with an intravenous dose of amphotericin B followed by an antifungal medication for at least a year.

Plant-thorn synovitis

Plant-thorn synovitis is a rare cause of arthritis from a plant thorn penetrating a joint. This penetration causes inflammation of the synovial membrane. That’s the connective tissue that lines a joint.

Although Blackthorn or date palm thorns cause most reported cases of plant-thorn synovitis, the thorns of numerous other plants can cause it too.

The knee is the most commonTrusted Source joint affected, but it can also affect the hands, wrists, and ankles.

Treatment

Currently, the only cure for plant-thorn synovitis is the removal of the thorn through surgery known as synovectomy. In this surgery, the connective tissue of the joint is removed.

Mycetoma

Mycetoma is a disease caused by fungi and bacteria found in water and soil.

Mycetoma occurs when these specific fungi or bacteria repeatedly enter the skin through a puncture, scrape, or cut.

The fungal form of the disease is called eumycetoma. The bacterial form of the disease is called actinomycetoma.

Although rare in the United States, it often developsTrusted Source in people who live in rural areas of Latin America, Africa, and Asia that are near the equator.

The symptoms of both eumycetoma and actinomycetoma are similar. The disease starts with a firm, painless bump under the skin.

Over time the mass grows larger and develops oozing sores, making the affected limb unusable. It can spread from the initially infected area to other parts of the body.

Treatment

Antibiotics can often effectively treat actinomycetoma.

Although eumycetoma is commonly treated with long-term antifungal medication, treatment may not cure the disease.

Surgery, including amputation, might be necessary to remove infected tissue.

Takeaway

Rose thorns can deliver bacteria and fungi into your skin and cause infection. To protect yourself while picking roses or gardening in general, wear protective clothing like gloves.