Mihai Dragomir Despre PTH (Hormonul paratiroidian) si de ce cred eu ca prevenirea calcificarii este vitala.
Multe din simtomele de Hipotiroidism sunt asociate cu nivelul crescut al PTH-ului. (Hormonul paratiroidian) care se afla pozitionat langa glanda tiroida.
Calciul si vitamina D stau in stransa legatura cu PTH-ul, astfel încât acesta să poată fi utilizat corespunzător de către organism. Nefolosirea calciului corespunzator in alimentatie, lipsa de vit D, sau o dieta ce contine prea mult fosfat in raport cu calciu duce la stimularea PTH-ului in exces avand ca simtome similare cu cele de tiroida blocata: -durere la nivelul articulațiilor sau oaselor (determinând diagnosticarea cu "fibromialgie")
-Artrită - oboseală (un simptom foarte frecvent și poate fi diagnosticat cu sindrom de oboseală cronică atunci când de fapt aveți PTH-marit)
- Vene varicoase și vene spider – Hemoroizi – Depresie - Spasme, crampe musculare, convulsii – Deshidratare - Unghii fragile sau slăbite
-Anemie (calciul scăzut duce la o utilizare redusă a fierului) - Scolioza- Discuri rupte – Hernie – Anevrisme - probleme cardiovasculare in g-ral - dureri de cap - palpitații ale inimii sau ritm cardiac rapid-ceață cerebrală - lipsă de concentrare, probleme de memorie-nervozitate, iritabilitate - pierderea energiei - probleme de somn - crampe musculare - pietre la rinichi - probleme la ficat - creșterea tensiunii arteriale (frecvente) - niveluri scăzute ale vitaminei D - anxietate
Magneziul și potasiul sunt în principal ioni intracelulari, sodiul și calciul sunt în principal ioni extracelulari. Atunci când celulele sunt excitate (stresate) ele pierd magneziu și potasiu și iau sodiu și calciu. Celula poate pastra o anumită cantitate de calciu în timpul stresului, dar acumularea de calciu poate ajunge la un punct în care forteaza celula să-și mărească producția la un nivel de energie de urgenta, producând un exces de acid lactic. Calcifierea anormală începe la nivel de celula.
Atunci când celulele sunt stresate sau mor, acestea iau calciu, care tind să stimuleze alte celulele în același timp, încât inhibă producția lor de energie, intensificând stresul lor. Crampele sau o criză de panica este un exemplu de excitație celulară necontrolată. Excitația prelungită și stresul contribuie la inflamarea țesutului și fibroza.
Arterele, organele se calcifică în timpul îmbătrânirii. La o varsta inaintata, cantitatea de calciu din stratul elastic al unei artere este mult mai mare decât la o varsta tanara. Aproape fiecare tip de țesut, glanda tiroida, inclusiv creierul, este susceptibil de procesul inflamator care duce prin fibroză calcifiere.
Prolactina, care este crescută sub influența cortizolului, estrogenului sau a serotoninei, determină corpul să-și piardă calciul (extragându-l din oase) și stimulează secreția de PTH, care compensează pierderea calciului prin creșterea mobilizării acestuia din oase. PTH –ul marit inhibă respirația celulară și activează glicoliza (energie ineficienta), scăzând nivelul de energie și schimbând metabolismul celulelor spre producerea de acid lactic .
Cele mai multe pierderi de calciu din oase apar în timpul nopții. PTH-ul tinde să circule cu prolactina, care crește în timpul nopții, împreună cu cortizolul și ceilalți hormoni de stres. Acești hormoni de stres nocturni produc un somn inefficient des intalnit la cei care au metabolismul slabit, iar organismul nu este refacut.
Pe măsură ce oasele pierd calciul, țesuturile moi se calcifică. Când se consumă mai puțin calciu din alimente, calciul din sânge poate crește, calcificand multe organe și țesuturi. Dacă un organ, cum ar fi inima, este lipsit de calciu pentru o perioadă scurtă de timp, celulele sale își pierd capacitatea de a răspunde normal si consumă o cantitate mai mare de calciu ce devine toxica.
Deficitul de magneziu și deficiența de calciu au unele simptome similare (cum ar fi crampe), dar magneziul este antagonic calciului. Este o protectie de baza fata de calciu.
Inflamația duce la absorbția excesivă de calciu de către celule și este un factor în obezitate, depresie și boli degenerative.
Vitaminele K, E și A sunt importante în reglarea metabolismului calciului și prevenirea osteoporozei.
Atunci când există un conținut adecvat de calciu, vitamina D și magneziu în dietă, PTH-ul este menținut la minimum. Atunci când PTH-ul este mentinut scazut, celulele își maresc eficienta energetica stimuland metabolismul, și este evitata folosirea energiei pe baza de grasimi ce duce catre inflamatie.
Aceste modificări arata clar efectul anti-obezitate al calciului, dar si pentru multe alte probleme de sanatate ca preventie.
Un metabolism scazut care implică diabet, hipertensiune și obezitate… este asociat cu un PTH ridicat.
Cresterea cronica a PTH-ului cauzata de deficienta de calciu face ca inima si vasele de sange sa retina calciu, facandu-le sa nu se poata relaxa pe deplin.
PTH-ul ca si estrogenul face ca anumite celulele să elibereze promotorii de inflamație, inclusiv histamina și serotonina ce sunt implicate in boala autoimuna. Serotonina și oxidul nitric contribuie la creșterea secreției de PTH.
Celulele canceroase deseori secretă PTH , iar PTH-ul stimulează creșterea celulelor cancerului de prostată , si cancerului de san.
Unii aminoacizi din proteina (excesul de cistina, metionina, triptofan) stimulează direct secreția de insulină, reducând zahărul din sânge și conducând la secreția cortizolului ca reactie, apoi cea de adrenalina (efectul euforic pe care il simt multe persoane crezand ca e de bine)
Combinând proteina cu fructe, se adaugă efectul antistres prin moderarea secreției de cortizol și prin inhibarea secreției de PTH.
Substanțe cum ar fi PTH, oxid nitric, serotonină, cortizol, aldosteron, estrogen, TSH-ul și prolactina au funcții de reglementare și adaptare esențiale, dar care ar trebui să acționeze doar intermitent, producând modificări necesare momentan. Atunci când mediul este prea stresant sau când nutriția nu este adecvată acesti hormoni de stress sunt produsi excesiv iar organismul poate ca nu are suficienta energie in a mobiliza substanțele opuse și complementare pentru a opri actiunile hormonilor de stress. Calciu, magneziu, potasiu și vitaminele D și K pot produc uneori efecte antistres rapide, atenuarea insomniei, hipertensiunii arteriale, edemelor, inflamațiilor, alergiilor …
Multe din simtomele de Hipotiroidism sunt asociate cu nivelul crescut al PTH-ului. (Hormonul paratiroidian) care se afla pozitionat langa glanda tiroida.
Calciul si vitamina D stau in stransa legatura cu PTH-ul, astfel încât acesta să poată fi utilizat corespunzător de către organism. Nefolosirea calciului corespunzator in alimentatie, lipsa de vit D, sau o dieta ce contine prea mult fosfat in raport cu calciu duce la stimularea PTH-ului in exces avand ca simtome similare cu cele de tiroida blocata: -durere la nivelul articulațiilor sau oaselor (determinând diagnosticarea cu "fibromialgie")
-Artrită - oboseală (un simptom foarte frecvent și poate fi diagnosticat cu sindrom de oboseală cronică atunci când de fapt aveți PTH-marit)
- Vene varicoase și vene spider – Hemoroizi – Depresie - Spasme, crampe musculare, convulsii – Deshidratare - Unghii fragile sau slăbite
-Anemie (calciul scăzut duce la o utilizare redusă a fierului) - Scolioza- Discuri rupte – Hernie – Anevrisme - probleme cardiovasculare in g-ral - dureri de cap - palpitații ale inimii sau ritm cardiac rapid-ceață cerebrală - lipsă de concentrare, probleme de memorie-nervozitate, iritabilitate - pierderea energiei - probleme de somn - crampe musculare - pietre la rinichi - probleme la ficat - creșterea tensiunii arteriale (frecvente) - niveluri scăzute ale vitaminei D - anxietate
Magneziul și potasiul sunt în principal ioni intracelulari, sodiul și calciul sunt în principal ioni extracelulari. Atunci când celulele sunt excitate (stresate) ele pierd magneziu și potasiu și iau sodiu și calciu. Celula poate pastra o anumită cantitate de calciu în timpul stresului, dar acumularea de calciu poate ajunge la un punct în care forteaza celula să-și mărească producția la un nivel de energie de urgenta, producând un exces de acid lactic. Calcifierea anormală începe la nivel de celula.
Atunci când celulele sunt stresate sau mor, acestea iau calciu, care tind să stimuleze alte celulele în același timp, încât inhibă producția lor de energie, intensificând stresul lor. Crampele sau o criză de panica este un exemplu de excitație celulară necontrolată. Excitația prelungită și stresul contribuie la inflamarea țesutului și fibroza.
Arterele, organele se calcifică în timpul îmbătrânirii. La o varsta inaintata, cantitatea de calciu din stratul elastic al unei artere este mult mai mare decât la o varsta tanara. Aproape fiecare tip de țesut, glanda tiroida, inclusiv creierul, este susceptibil de procesul inflamator care duce prin fibroză calcifiere.
Prolactina, care este crescută sub influența cortizolului, estrogenului sau a serotoninei, determină corpul să-și piardă calciul (extragându-l din oase) și stimulează secreția de PTH, care compensează pierderea calciului prin creșterea mobilizării acestuia din oase. PTH –ul marit inhibă respirația celulară și activează glicoliza (energie ineficienta), scăzând nivelul de energie și schimbând metabolismul celulelor spre producerea de acid lactic .
Cele mai multe pierderi de calciu din oase apar în timpul nopții. PTH-ul tinde să circule cu prolactina, care crește în timpul nopții, împreună cu cortizolul și ceilalți hormoni de stres. Acești hormoni de stres nocturni produc un somn inefficient des intalnit la cei care au metabolismul slabit, iar organismul nu este refacut.
Pe măsură ce oasele pierd calciul, țesuturile moi se calcifică. Când se consumă mai puțin calciu din alimente, calciul din sânge poate crește, calcificand multe organe și țesuturi. Dacă un organ, cum ar fi inima, este lipsit de calciu pentru o perioadă scurtă de timp, celulele sale își pierd capacitatea de a răspunde normal si consumă o cantitate mai mare de calciu ce devine toxica.
Deficitul de magneziu și deficiența de calciu au unele simptome similare (cum ar fi crampe), dar magneziul este antagonic calciului. Este o protectie de baza fata de calciu.
Inflamația duce la absorbția excesivă de calciu de către celule și este un factor în obezitate, depresie și boli degenerative.
Vitaminele K, E și A sunt importante în reglarea metabolismului calciului și prevenirea osteoporozei.
Atunci când există un conținut adecvat de calciu, vitamina D și magneziu în dietă, PTH-ul este menținut la minimum. Atunci când PTH-ul este mentinut scazut, celulele își maresc eficienta energetica stimuland metabolismul, și este evitata folosirea energiei pe baza de grasimi ce duce catre inflamatie.
Aceste modificări arata clar efectul anti-obezitate al calciului, dar si pentru multe alte probleme de sanatate ca preventie.
Un metabolism scazut care implică diabet, hipertensiune și obezitate… este asociat cu un PTH ridicat.
Cresterea cronica a PTH-ului cauzata de deficienta de calciu face ca inima si vasele de sange sa retina calciu, facandu-le sa nu se poata relaxa pe deplin.
PTH-ul ca si estrogenul face ca anumite celulele să elibereze promotorii de inflamație, inclusiv histamina și serotonina ce sunt implicate in boala autoimuna. Serotonina și oxidul nitric contribuie la creșterea secreției de PTH.
Celulele canceroase deseori secretă PTH , iar PTH-ul stimulează creșterea celulelor cancerului de prostată , si cancerului de san.
Unii aminoacizi din proteina (excesul de cistina, metionina, triptofan) stimulează direct secreția de insulină, reducând zahărul din sânge și conducând la secreția cortizolului ca reactie, apoi cea de adrenalina (efectul euforic pe care il simt multe persoane crezand ca e de bine)
Combinând proteina cu fructe, se adaugă efectul antistres prin moderarea secreției de cortizol și prin inhibarea secreției de PTH.
Substanțe cum ar fi PTH, oxid nitric, serotonină, cortizol, aldosteron, estrogen, TSH-ul și prolactina au funcții de reglementare și adaptare esențiale, dar care ar trebui să acționeze doar intermitent, producând modificări necesare momentan. Atunci când mediul este prea stresant sau când nutriția nu este adecvată acesti hormoni de stress sunt produsi excesiv iar organismul poate ca nu are suficienta energie in a mobiliza substanțele opuse și complementare pentru a opri actiunile hormonilor de stress. Calciu, magneziu, potasiu și vitaminele D și K pot produc uneori efecte antistres rapide, atenuarea insomniei, hipertensiunii arteriale, edemelor, inflamațiilor, alergiilor …
