Dacă în copilărie ai sperat și ai așteptat ca părinții tăi să devină mai atenți, mai iubitori sau mai blânzi cu tine, este posibil ca și astăzi să repeți același tipar cu partenerul tău/partenera ta.
Nu este doar că ai atras pe cineva indisponibil emoțional, ci ai recunoscut un model familiar.
Ai rămas loial unui tipar în care iubirea trebuia câștigată prin suferință, răbdare și efort constant.
Dacă relația cu părinții tăi, prin care ai cunoscut ce înseamnă „iubirea”, a fost dominată de lipsă de siguranță, de imprevizibilitate sau de abuz, ai ajuns să crezi că suferința înseamnă putere. Cu cât îndurai mai mult, cu atât dovedeai că ești mai puternic. Și cu cât așteptai mai mult să primești iubire, cu atât credeai că trebuie să te străduiești mai tare pentru a o primi. Și poate că așa faci și astăzi.
Poate că ai văzut semnalele de alarmă din relația ta, însă ai rămas acolo pentru că ele îți sunt familiare și par „normale”.
Sistemul tău nervos a fost „programat” să creadă că iubirea se obține doar dacă reziști suficient de mult, oricât de mult doare, că siguranța vine doar după ce înduri destul. De aceea, te agăți de speranță și de potențialul acelei persoane.
Dar adevărul este că a aștepta nu este întotdeauna despre speranță. Este și despre un sistem nervos care se simte în siguranță doar în ritmul familiar al unei iubiri oferite pe bucățele, al unei „pseudo-iubiri”.
Începi să te vindeci cu adevărat când nu mai aștepți ca altcineva să îți ofere siguranță, ci înveți să îți oferi tu această siguranță. Nu mai aștepți ca celălalt să se schimbe, ci te focalizezi pe propria ta schimbare.
Dr Ursula Sandner
Ai rămas loial unui tipar în care iubirea trebuia câștigată prin suferință, răbdare și efort constant.
Dacă relația cu părinții tăi, prin care ai cunoscut ce înseamnă „iubirea”, a fost dominată de lipsă de siguranță, de imprevizibilitate sau de abuz, ai ajuns să crezi că suferința înseamnă putere. Cu cât îndurai mai mult, cu atât dovedeai că ești mai puternic. Și cu cât așteptai mai mult să primești iubire, cu atât credeai că trebuie să te străduiești mai tare pentru a o primi. Și poate că așa faci și astăzi.
Poate că ai văzut semnalele de alarmă din relația ta, însă ai rămas acolo pentru că ele îți sunt familiare și par „normale”.
Sistemul tău nervos a fost „programat” să creadă că iubirea se obține doar dacă reziști suficient de mult, oricât de mult doare, că siguranța vine doar după ce înduri destul. De aceea, te agăți de speranță și de potențialul acelei persoane.
Dar adevărul este că a aștepta nu este întotdeauna despre speranță. Este și despre un sistem nervos care se simte în siguranță doar în ritmul familiar al unei iubiri oferite pe bucățele, al unei „pseudo-iubiri”.
Începi să te vindeci cu adevărat când nu mai aștepți ca altcineva să îți ofere siguranță, ci înveți să îți oferi tu această siguranță. Nu mai aștepți ca celălalt să se schimbe, ci te focalizezi pe propria ta schimbare.
Dr Ursula Sandner
