Mihai Dragomir - Despre PTH (hormonul paratiroidian)

Mihai Dragomir a distribuit un link.
Despre PTH (hormonul paratiroidian)
În multe cazuri simptomele de Hipotiroidism pot fi asociate cu nivelul crescut al PTH-ului. Hormonul paratiroidian se află pozitionat lângă glanda tiroidă.
Calciul si vitamina D stau in strânsă legatură cu PTH-ul.
Lipsa de calciu în alimentație, deficiența de vit D, sau o dieta care contine prea mult fosfat în raport cu calciu duce la stimularea PTH-ului in exces avand ca simptome similare cu cele de tiroida suprimată / hipotiroidism, precum:
- durere la nivelul articulațiilor sau oaselor (determinând diagnosticarea cu "fibromialgie")
-Artrită - oboseală (un simptom foarte frecvent și poate fi diagnosticat ca sindrom de oboseală cronică atunci când de fapt aveți PTH-marit)
- Vene varicoase și vene spider – Hemoroizi – Depresie - Spasme, crampe musculare, convulsii – Deshidratare - Unghii fragile sau slăbite
-Anemie (calciul scăzut duce la o utilizare redusă a fierului) – Scolioza - Discuri rupte – Hernie – Anevrisme - probleme cardiovasculare in g-ral - dureri de cap – dureri de dinți - palpitații ale inimii sau ritm cardiac rapid- ceață cerebrală - lipsă de concentrare, probleme de memorie - nervozitate, iritabilitate – lipsa de energie - probleme de somn - crampe musculare - pietre la rinichi - probleme la ficat / ficat gras - creșterea tensiunii arteriale - Litiaza biliara sau calculi biliari.
- niveluri scăzute ale vitaminei D – anxietate
Magneziul și potasiul sunt în principal ioni intracelulari, sodiul și calciul sunt în principal ioni extracelulari. Atunci când celulele sunt excitate (stresate) ele pierd magneziu și potasiu și preiau sodiu și calciu. Calcifierea anormală începe la nivel de celulă.
Crampele sau o criză de panică este un exemplu de excitație celulară necontrolată. Excitația prelungită și stresul contribuie la inflamarea țesutului și fibroză.
Arterele, organele se calcifică în timpul stresului și cu înaintarea în vârstă.
Aproape fiecare tip de țesut, glanda tiroida, inclusiv creierul, este susceptibil la procesul inflamator care duce la fibroză prin calcifiere.
Prolactina, care este crescută sub influența cortizolului, estrogenului sau a serotoninei, determină corpul să-și piardă calciul (extragându-l din oase) și stimulează secreția de PTH, care compensează pierderea calciului prin creșterea mobilizării acestuia din oase. PTH –ul marit inhibă respirația celulară și activează glicoliza in exces (energie ineficientă), scăzând nivelul de energie oxidativă (CO2, ATP, apă) și schimbând metabolismul celulelor spre producerea de acid lactic.
Cele mai multe pierderi de calciu din oase apar pe timpul nopții.
PTH-ul tinde să circule cu prolactina, care crește în timpul nopții, împreună cu cortizolul și ceilalți hormoni de stres. Acești hormoni de stres nocturni produc un somn ineficient des intalnit la cei care au metabolismul slăbit, iar organismul nu este refăcut.
Pe măsură ce oasele pierd calciul, țesuturile moi se calcifică.
Dacă un organ, cum ar fi inima, este lipsit de calciu pentru o perioadă scurtă de timp, celulele sale își pierd capacitatea de a răspunde normal si consumă o cantitate mai mare de calciu prin stimularea de PTH.
Deficitul de magneziu și deficiența de calciu au unele simptome similare (cum ar fi crampe), dar magneziul este antagonic calciului. Este o protectie de bază față de calciu.
Inflamația duce la absorbția excesivă de calciu de către celule și este un factor în obezitate, depresie și boli degenerative.
Vitaminele D, A, E, și K sunt importante în reglarea metabolismului calciului și prevenirea osteoporozei. Suficient CO2 produs pe un metabolism ridicat previne calcificarea țesutului mare și ajută calciu să fie folosit corespunzător.
Atunci când există un conținut adecvat de calciu, vitamina D, vitamina K și magneziu în dietă, PTH-ul este menținut la minimum. Atunci când PTH-ul este menținut scăzut, celulele își maresc eficiența energetică stimuland metabolismul, și este evitată folosirea energiei pe baza de grăsimi care predispune la inflamație.
Aceste modificări arată efectul anti-obezitate al calciului, dar si o prevenție pentru multe alte probleme de sănătate.
Un metabolism scăzut care implică diabet, hipertensiune și obezitate… este asociat cu un PTH ridicat.
PTH-ul ca si estrogenul face ca anumite celule să elibereze promotorii de inflamație, inclusiv histamina și serotonina și sunt implicate in boala autoimună. Serotonina și oxidul nitric contribuie la creșterea secreției de PTH.
Celulele canceroase deseori secretă PTH , iar PTH-ul stimulează creșterea celulelor cancerului de prostată, și cancerului de san.
Unii aminoacizi din proteină (excesul de cistină, metionină, triptofan) stimulează direct secreția de insulină, reducând zahărul din sânge, hipoglicemie, și conducând la secreția cortizolului ca reacție, apoi cea de adrenalină.
Combinând proteina cu fructe, se adaugă efectul antistres prin moderarea secreției de cortizol și prin inhibarea secreției de PTH.
Substanțe cum ar fi PTH, oxid nitric, serotonina, cortizol, aldosteron, estrogen, TSH și prolactina au funcții de reglementare și adaptare esențiale, dar care ar trebui să acționeze doar intermitent, producând modificări necesare momentan. Atunci când mediul este prea stresant sau când nutriția nu este adecvată acesti hormoni de stres sunt produși excesiv iar organismul poate că nu are suficienta energie în a mobiliza substanțele opuse și complementare pentru a opri actiunile hormonilor de stres.
Zaharuri simple, proteină cu gelatină, grăsimi saturate, calciu, magneziu, potasiu și vitaminele D, K pot produce uneori efecte antistres rapide, atenuarea insomniei, hipertensiunii arteriale, edemelor, inflamațiilor, alergiilor …
Când există suficient progesteron, cea mai mare cantitate de calciu din sânge este absorbită de oase și nu mai rămâne mult pentru alte activități metabolice ce stimulaleaza PTH-ul.
O lipsă de calciu și cupru în alimentație și prea mult fosfat și fier provoacă o lipsă de vitamina D chiar dacă există suficientă expunere la soare.
Calciul se obține ușor din lactate, în lipsa lor sau pentru o balanță mai bună intre calciu și fosfat se poate folosi la mese calciu din coajă de ou.
Folosesc acest program.
„Ar trebui să existe aproximativ 400 mg de calciu elementar în 1000 mg de pulbere de coajă de ouă. O jumătate de linguriță de pulbere de coajă de ouă poate conține (aproximativ) 500 mg de calciu elementar, dar depinde de cât de fin a fost măcinată pulberea.”

Mihai Dragomir - Sucul de cartofi are proteine ​​de calitate mai bună decât gălbenușul de ou sub formă de cetoacizi.


Sucul de cartofi are proteine ​​de calitate mai bună decât gălbenușul de ou sub formă de cetoacizi. Lichidul conține cetoacizi care se combină cu amoniacul din organism pentru a crea aminoacizi. Amoniacul produs în corp prin descompunerea proteinelor (stresul accelereaza) se combină cu CO2 pentru a fi eliminat în uree, iar când CO2-ul este insuficient (metabolism scăzut) amoniacul se acumulează și este toxic. Hipoglicemia stimulează hormonii de stres printre care și cortizolul care ajută la menținerea glicemiei prin creșterea conversiei proteinelor în aminoacizi și la utilizarea acizilor grași liberi din depozitele de grăsimi. Dacă aceste grăsimi sunt nesaturate inhibă utilizarea glucozei, astfel încât metabolismul stresului se bazează în mare măsură pe consumul de aminoacizi care crește formarea amoniacului, și folosirea grăsimilor asigură mai puțin CO2 care este necesar pentru conversia amoniacului în uree. Amoniacul stimulează formarea lactatului /acidului lactic, în timp ce CO2 îl inhibă. Grăsimile nesaturate (omega 3, 6 și carotenii) blocheaza conversia zahărului în CO2 și îl irosește în lactat. Excesul de amoniac și acidul lactic sunt implicate în majoritatea bolilor degenerative. Astfel sucul de cartofi previne acumularea de amoniac.
Din 2 kilograme de catofi noi am scos aproximativ un litru de lichid nutritiv în vitamine / minerale / proteină (aproximativ 32grame) fără amidon.
Am mai folosit puțină radăcină de păstârnac, pătrunjel rădăcină și frunze, țelină.
Le-am fiert 15 min, apoi am combinat cu sucul proaspăt de fructe pentru un gust mai plăcut și balanța potrivită dintre proteină și zaharuri.
Pentru fructe am folosit mere și capșuni (semințele au fost eliminate de către storcător)
Suplimentar am făcut un fresh de portocale.
Cetoacidoza diabetică produsă pe stare de stres / cortizol are ca simptome: sete excesivă, urinare frecventă, greață, oboseală, dificultăți respiratorii, dureri abdominale, gură uscată, ritm cardiac accelerat, miros al gurii, confuzie, lesin, nivel ridicat de cetone în urină...
Cetonele sunt bune când le obțineți din fructe sau legume, cum ar fi cartofii, MCT (ulei de cocos), dar in g-ral ele sunt produse când corpul este sub stres. Orice lucru care streseaza corpul incepe producția de cetone. E nevoie de suficiente zaharuri bune în dieta, pana la 50 % din necesarul de calorii zilnic, pentru ca stresul sa nu produca cetonele. Corpul nu va produce cetone dacă nu creste suficient cortizolul pentru a activa conversia proteinelor (musculatura...) în glucoză, în același timp transformând o parte din grăsime în cetone. Este foarte stresant pentru organism să se ajunga la aceasta stare pentru majoritatea oamenilor. Este nevoie de hipoglicemie extremă și care, de obicei, se transformă într-un exces de producție de cortizol și care are multe consecințe nedorite, dar cel mai rău lucru este cantitatea de grăsimi polinesaturate acumulate în țesut și care sunt mobilizațe ca sursa de energie și provoaca leziuni oxidative la nivel de celulă. Acestea interferează cu respirația mitocondrială, prin peroxidarea lipidică și provoacă leziuni oxidative tuturor organelor (tiroida) și în interiorul mitocondriilor.

Mihai Dragomir - Prin alimentație pro-metabolică, energie primită de la soare, mișcare benefică pentru stimularea și conservarea masei musculare, reușim să păstrăm o rată metabolică ridicată

Prin alimentație pro-metabolică, energie primită de la soare, mișcare benefică pentru stimularea și conservarea masei musculare, reușim să păstrăm o rată metabolică ridicată care poate fi determinată de cantitatea de apă și calorii arse/evaporate într-o zi, oxigen consumat/CO2 produs, frecvența pulsului și temperatura corpului.
Peroanele cu metabolismul suprimat au adesea extremități reci, o rată a pulsului scăzută și temperatura mică.
Rata metabolică este influențată de hormonul tiroidian, dar poate fi fals crescută de numeroși hormoni de stres adaptivi (cortizol, adrenalină, estrogen..).
Metabolismul ridicat este oxidativ și repezintă un mod eficient de a produce energie prin mitocondrii (centralele electrice din interiorul celulelor) care utilizează oxigenul eficient pentru a produce energie ATP și dioxid de carbon CO2.
Capacitatea noastră de a produce energie eficient poate fi suprimată când dăm de stres, iar stresul cronic influențează întregul organism la nivel celulă.
Celulele produc energie folosind glucoză și oxigenul în încercarea de a depăși stresorul. Dacă producția de energie este inadecvată, o lipsă de oxigen, ori oxigenul este folosit necorespunzător, corpul va compensa prin eliberarea hormonii de stres adaptivi pentru a satisface cerințele energetice. Hormonii de stres dacă sunt folosiți în exces, joacă un rol important în dezvoltarea tuturor bolilor degenerative.
Deoarece stresul ne crește cerințele de energie, producând eficient energie, la nivelul celular, poate influența puternic în bine răspunsul nostru fizic și mental la stres. Când cantitatea de energie necesară nu este satisfăcută, metabolismul scade, și se reflectă în puls scăzut (50-70 bătăi pe minut), (mâini reci, picioare reci, nas rece) și poate prezinta o serie de alte maladii (constipație, diaree, anxietate, depresie, probleme de somn, lipsa libidoului, probleme ale pielii etc.).
Cel mai mare factor în capacitatea celulei noastre de a produce energie este modul în care interacționăm cu mediu, și alimentele pe care le consumăm.
Rezolvarea problemei unei rate metabolice suprimate presupune sprijinirea celulelor noastre prin capacitatea de a produce energie efficient.
Dioxidul de carbon este produs în celulă și eliberează oxigen în țesuturi. Utilizarea oxigenului eficient depinde de dioxidul de carbon adecvat.
O expunere cronică la un stresor (malnutriție, frig, alergeni, radiografii, pufa, poluare…) produce mai multe modificări morfologice și funcționale, cum ar fi epuizarea glandelor suprarenale, creșterea producției de hormoni de stres adaptivi, micșorarea glandei timus (necesară pentru imunitate) și modifiări ale producției de energie, glucoza este irosită în acid lactic.
Utilizarea ineficientă a oxigenului întrerupe energia oxidativă, și se trece pe o energie primitivă mai puțin eficientă de obținere a energiei – organismul rămâne blocat pe glicoliză, ce implică o deficiență de dioxid de carbon (sau mitocondrii deteriorate), utilizarea ineficientă de oxigen la nivel de celulă, astfel se produce mai puțin CO2, exces de acid lactic și amoniac, și ele sunt implicate în cancer si alte boli degenerative.
Estrogenii (din alimente și chimicalele de mediu), grăsimile polinesaturate (omega 3 si 6), carotenii, serotonină, endotoxină, expunere la UV, fier, aluminiu, metale grele, sunt implicate în producția de lipofuscină care se acumulează cu înaintarea în vârstă, iar acest lipofuscin are un sistem propriu de consum al oxigenului, astfel se ajunge la o lipsă de oxigen necesar orgonismului pentru o funcționare normală.
Componente ale cheltuielilor zilnice pentru energie:
Potrivit lui Poehlman (1989), cheltuielile de energie zilnice sunt compuse din trei componente majore:
1) Rata metabolică in repaus (RMR) - hormonul tiroidian, masa musculara a corpului ~ 56-80%
2) Efectul termic al alimentelor (TEF) - alegerea alimentelor ~ 10 +%
3) Efectul termic al activității (TEA) - mișcarea ~ 10 +%
RMR reprezintă cea mai mare parte a cheltuielilor zilnice de energie, indiferent dacă sunteți sedentar sau foarte activ - de la 80 la 56% (Landsberg et al., 2009). Cheltuielile de energie prin exercițiu / activitate sunt, prin urmare, mici în raport cu cheltuielile de energie în repaus. Pe o bază procentuală, mai mult efort trebuie depus în analizarea și maximizarea factorilor care îmbunătățesc RMR, acordând o atenție deosebită hormonului tiroidian și conservării masei musculare.
O modalitate bună de a obține o imagine a metabolismului în repaus este prin stabilirea temperaturii și a pulsului zilnic. Temperaturile sub 36.7 de grade și puls mai mic de 75-85 batai pe minut este un semn al metabolismului energetic depresiv.
Exercițiul fizic (fara aerobic si alte exercitii care lasa celula fără suficient oxigen – hiperventilatie – exces de acid lactic), atunci când este utilizat corect, antrenamentul pentru stimularea musculară, poate îmbunătăți sau menține RMR prin eliminarea grasimilor fără supresie tiroidiană. Conservarea masei musculare previne îmbătrânirea și ajută la prevenirea acumulării de grăsimi corporale prin susținerea ratei metabolice și acționând ca un mecanism care consumă grăsimi stocate în repaus.
"Sursa întregii noastre energii sunt electronii energizați de la Soare în zahăr, iar atunci când îl consumăm, dacă suntem cu adevărat sănătoși, merge până la oxigen, formând apă, deci ciclul este complet. Dar dacă noi nu suntem sănătoși, atunci energia electronilor de zahăr se oprește foarte aproape de locul în care a început și iese ca acid lactic. Este doar pe jumătate defalcat, dar devine mai degrabă toxic decât constructiv. Când ardem electronii până la oxigen, un produs secundar al zahărului este dioxidul de carbon, iar dioxidul de carbon este ceea ce ne menține structura fină ajustată, favorizând această utilizare completă a energiei. " Ray Peat


„Există un mare cult anti-zahăr, cu mărturii chiar moraliste, echivalând pofta de zahăr cu dependența de morfină. Pofta de zahăr este de obicei cauzată de nevoia de zahăr, cauzată în general de hipotiroidism. Când bacteriile au suficient zahăr, ele fac din fericire etanol, dar atunci când nu au zahăr, pot scufunda filamente în peretele intestinului în căutarea acestuia și, dacă persoana este foarte slăbită metabolic, poate chiar să invadeze fluxul sanguin și alte organe. Laptele, brânza și fructele oferă un echilibru foarte bun de nutrienți. Fructele furnizează o cantitate semnificativă de cetoacizi si zaharuri. Zaharul simplu este ok când ceilalți nutrienți sunt adecvați. Rădăcinoasele, lăstarii și tuberculii sunt, alături de fructe, o sursă bună de carbohidrați; cartofii sunt și o sursă bună de proteine sub formā de cetoacizi” - Dr. Ray Peat

Mihai Dragomir - Despre PUFA = acizii grași polinesaturați (omega 3 si 6)

Despre PUFA = acizii grași polinesaturați (omega 3 si 6)
"Grasimile polinesaturate nu vă oferă absolut nimic, cu excepția unui mormânt pregatit din timp. Grăsimile polinesaturate, atunci când această poveste este în cele din urmă scrisă, vor face ca Watergate să arate ca o biserică socială." Broda Barnes
1. Argumentul conform căruia PUFA este esențial nu este numai greșit, ci este facut sa duca lumea in eroare. În ani 1990 au existat studii care spun că PUFA este in cel mai bun caz semi-esențial, iar cerințele zilnice "dietetice" se reduc la nu mai mult de 0,5% calorii. Deci, cel puțin avem o limită superioară asupra modului în care este PUFA esențială - adică dacă consumați mai mult de 1g-2g de PUFA zilnic, în cel mai bun caz, nu beneficiați de beneficii si, în caz contrar, creșteți riscul de cancer.
2. PUFA și derivații ei Eicosanoide și Leucotriene, sunt calea principală la inflamație. O inflamtie mai mica este mai usor de controlat. Ca atare, restricționarea de PUFA (si consumul redus de fier, triptofan, etc) este probabil abordarea definitivă a controlului inflamației, mult mai usor de obtinut decât să se corecteze mai tarziu. Eicosanoide și Leucotriene sunt declanșatorul principal al sintezei și eliberării histaminei / serotoninei, iar fără ele, histamina și serotonina se pastreaza in limitele normale in organism.
3. PUFA inhibă direct citocrom C oxidaza, spre deosebire de SFA (grasimile saturate) și MUFA( grasimile monosaturate). În plus, PUFA actioneaza direct factorii estrogenici prin activarea aromatazei, din nou, spre deosebire de MUFA și SFA.
4. PUFA sunt un inhibitor major al căilor steroide protectoare, în special 5-AR, dar în același timp sunt activatori ai 11b-hidroxilazei și aldosteron. Deci, PUFA au tendința de a schimba calea steroidului spre produsele finale cortizol, estrogen și aldosteron.
5. PUFA activează HTP seretonina, care sintetizează serotonina din triptofan. Ca atare, PUFA este un inhibitor metabolic major. Combinate cu faptul că ele promovează, de asemenea, estrogenul și cortizolul nu sunt sigur că există o altă substanță care poate rivaliza PUFA în termeni de inhibare a metabolismului, cu posibila excepție a radiației ionizante, care imită efectele PUFA asupra corpului remarcabil de bine.
6. Animalele golite de PUFA au respirație decuplată in metabolismul acestora, iar consumul lor de oxigen este cu aproximativ 70% mai mare decât animalele care au in tesut PUFA. Același efect a fost observat și la persoanele care au fost epuizate de PUFA. Deci, dacă metabolismul ridicat este un tratament viabil pentru multe boli degenerative și poate chiar îmbătrânire, atunci de ce cineva ar dori să consume un inhibitor metabolic bine cunoscut.
7. PUFA sunt imunosupresoare. Aceast lucru este bine stiut, există chiar și câteva produse stabilite pe piața medicală bazate pe o combinație de acid linoleic și linolenic, cărora li se administrează intravenous la pacienții cu transplant de organe. Efectele de la administrarea orală sunt foarte asemănătoare. Acest lucru nu ar trebui să vină ca o surpriză, având în vedere cât de mult crește PUFA producția de cortizol. Orice vă suprimă cronic sistemul imunitar este posibil să provoace cancer pe termen lung.
8. PUFA este unul dintre principalii inhibitori ai sintezei colesterolului. De fapt, până în prezent, acesta este unul dintre principalii lor puncte de vânzare, în special tipul EPA / DHA. Tot ceea ce suprimă sinteza colesterolului crește riscul de cancer. Statinele sunt cancerigene, ca să nu mai vorbim de legătura lor cu boli precum scleroza laterală amiotrofică și alte distrofii musculare. Statinele și PUFA funcționează în mod similar pe colesterol și mușchi.
9. PUFA este hepatotoxic. Grasimile saturate sunt până în prezent singura substanță cunoscută care demonstrează că inversează chiroza la om și la animale. Dozele mari de vitamina K2 (MK-4) și cofeina au efecte similare. Acizii graşi omega-3 si omega-6 ce se gasesc in cantitate mare in seminete nuci, alune… reduce semnificativ secreția de hormoni de către glanda tiroidă.
10. PUFA provoaca `rezistenta la insulina`. Experimentele lui Bernardo Houssay din anii 1940, au demonstra ca zaharul și uleiul de cocos au oferit protectie împotriva diabetului. Randle a aratat antagonismul /competitia dintre grăsimi și asimilarea glucozei in a produce energie, și recunoașterea faptului că acizii grași polinesaturați (omega 3 si 6) provoacă rezistență la insulină și deteriorarea pancreasului, energie ineficienta cu manifestarea bolilor metabolice degenerative.
11. PUFA stimuleaza formarea pigmentului de vârstă (petele maronii intalnite mai des la oamenii in varsta). Lipofuscinul (este denumirea granulelor de pigment fin galben-maron, compuse din reziduri care conțin lipide de digestie lizozomală. Se consideră a fi unul dintre pigmenții de îmbătrânire sau "uzură și rupere", care se găsesc în ficat, rinichi, mușchi al inimii, retină, suprarenale, celule nervoase și celule ganglionice. Este special amenajat în jurul nucleului și este un tip de lipochrom, este produs în oxigenare deficienta, din fier redus sub influenta grăsimilor polinesaturate. Se pare că este produsul oxidării acizilor grași nesaturați și poate fi simptomatic pentru deteriorarea membranei sau deteriorarea mitocondriilor și a lizozomilor. https://en.wikipedia.org/wiki/Lipofuscin). O deficiență a vitaminei E în raport cu consumul de grăsimi polinesaturate și un exces de estrogen, accelerează formarea lipofuscinei. - Georgi Dinkov
Citeam câteva studii mai vechi și toate arătau că, practic, cu cât celula este mai hidrofilă cu atât este mai mare susceptibilitatea la o infecție virală. Și atunci m-am gândit „bine, asta nu sugerează că prezența grăsimilor polinesaturate în sânge ar crește sensibilitatea la virus?” Și, în mod surprinzător, există destul de multe studii publicate înainte de anii 1950, care au făcut aceeași afirmație, că dacă aveți un nivel ridicat de grăsimi nesaturate în sânge vor crește afinitatea celulelor pentru apă și, de asemenea, pentru aceste particule virale. Dar dacă nivelul de acizi grași liberi din sânge este scăzut, atunci celulele sunt extrem de rezistente chiar și la viruși letali, precum rabia. - Georgi Dinkov (A Conversation with Ray Peat & Georgi Dinkov: Philosophy, Physiology, Consciousness & Politics)
“Marea diferență în solubilitatea apă / ulei afectează rezistența legăturii dintre un acid gras și părțile lipofilice, asemănătoare uleiului, ale proteinelor. Când o proteină are o regiune cu o afinitate ridicată pentru lipide care conțin legături duble, acizii grași polinesaturați vor înlocui grăsimile saturate și pot înlocui uneori hormonii care conțin multiple duble legături, cum ar fi tiroxina și estrogenul, din proteine care au o specificitate ridicată pentru acei hormoni. Transthyretinul (numit și prealbumină) este important ca un purtător al hormonului tiroidian și al vitaminei A. Nesaturarea vitaminei A și a tiroxinei le permite să se lege ferm cu transtiretin și alte proteine, dar acizii grași nesaturați sunt capabili să îi înlocuiască, cu o eficiență care crește cu numărul de legături duble, de la linoleic (cu două legături duble) prin DHA (cu șase legături duble)” Ray Peat
“Cu mult timp în urmă, oamenii știau că grăsimile polinesaturate au blocat enzimele proteolitice. Primul efect al PUFA este de a bloca capacitatea glandei tiroide de a secreta hormonul prin ruperea globulei tiroidiene. Dacă tiroida reuseste totusi sa secrete, transportul acesteia pe proteinele din sânge este inhibat proporțional cu nesaturarea. Uleiurile de pește cu legături duble nesaturate 5 și 6 sunt cei mai puternici, sunt inhibitori aproape total ai transportului tiroidian. Acidul linoleic (omega-3) cu 3 legături duble inhibă aproximativ 50%, acidul linoleic (omega-6) cu 2 legături duble inhibă aproximativ 30%. Deci inhibiția este proporțională cu cantitatea de legături duble. Răspunsul celulei la tiroidă este inhibat proporțional cu cantitatea de grăsimi nesaturate. Betacarotenul este foarte nesaturat și are același efect de a interfera cu funcția tiroidiană datorită acestei serii de nesaturații.”Ray Peat

1. PUFA - blochează glanda tiroidă
Corpul depinde de enzime, numite enzime proteolitice, necesare pentru eliberarea hormonului tiroidian stocat din glanda in sange.
PUFA inhiba enzimele proteolitice, blocând direct glanda tiroidă de la eliberarea hormonului tiroidian
2. PUFA - blochează proteinele de transport ale hormonilor tiroidieni
Daca hormonul tiroidian este eliberat din glanda tiroidă, acesta trebuie transportat în diverse locuri în organism prin anumite proteine de transport ale hormonului tiroidian.
PUFA blochează direct aceste proteine de transport la celulele.
Acizii grasi cu catene lungi nesaturate sunt inhibitori puternici ai legarii tiroxinei la globulina care leaga tiroxina, in timp ce acizii grasi saturati au un efect putin sau deloc asupra legarii tiroxinei.
3. PUFA blochează conversia T4 în hormonul tiroidian activ T3
Dacă glanda tiroidă poate elibera un hormon tiroidian adecvat T4 și proteinele de transport pot duce hormonul tiroidian la ficat, ficatul trebuie să transforme T4 în tiroidă activă T3.
Pentru ca ficatul să efectueze această conversie, necesită o altă enzimă numită enzima deiodinază.
PUFA inhibă puternic această enzimă, blocând direct conversia hormonului tiroidian în ficat.
4. PUFA - blochează receptorii celulari hormonali tiroidieni
Dacă ficatul reușește să transforme hormonul tiroidian în forma activă T3, proteinele de transport trebuie să transporte T3 la celule.
PUFA blochează direct aceste proteine de transport al hormonului tiroidian T3 activ la celule.
5. PUFA blochează metabolismul și producerea de energie
Blochează metabolismul și scade rata metabolică bazală și afectează în mod negativ sănătatea tiroidei.
Respirația bazală RMR în raport cu greutatea corporală este crescută în mod semnificativ pe o lipsă de PUFA;
PUFA stimulează producția de estrogeni care blocheaza direct tiroida.
Acizii grași polinesaturați (omega 3 si 6) se găsesc în: Nuci, Alune, Seminte de floarea soarelui, Semințe de in, Semintele de chia, Seminţele de cânepă, Seminte de bostan, Peștele gras, Ulei de porumb, Ulei de soia, Ulei de șofrănel, Ulei de rapita, Ulei de susan, Ulei de semințe de floarea soarelui, Ulei din semințe de bumbac, Ulei de tărâțe de orez, Ulei de pește, Ulei de somon, Ulei de ficat de cod, Ulei de ficat de cod fermentat, Ulei de krill, Ulei de Crill Arctic, Ulei de cânepă, Ulei de Primrose, Ulei de semințe de coacăz negru, Ulei de in, Ulei de cătină, Ulei de nucă, Cereale, Leguminoase

Mihai Dragomir - Pentru cineva care are probleme de furie și pierderea controlului care se transformă în reactii violente, ce ajuta?

Pentru cineva care are probleme de furie și pierderea controlului care se transformă în reactii violente, ce ajuta? Răspunsul lui Ray Peat:
"Știam pe cineva al cărui băiat de 4 ani avea o furie periculoasă, în fiecare seară trebuia să se trezească cu un coșmar și sângerare nazala și asta mi-a dat ideea că ar fi lipsit de vitamina B2. Când este deficitară, folosirea oxigenului este ineficientă, iar funcția creierului este afectată, iar vasele de sânge tind să se extindă mai mult decât normal cu hipoglicemia. I-a făcut prajituri cu ouă, zahăr, lapte praf și zece mg de vitamina B2 si a mâncat în după-amiaza respectiva. In noaptea aceea nu a mai avut coșmar/sângerare iar coșmarurile nu au mai avut loc. Ar fi bine să verifice deficiențele de vitamina D și hormonul tiroidian și să se asigure că are suficient calciu în raport cu fosfatul.“

Mihai Dragomir - Există mulți oameni care recomandă grasimi pentru prevenirea sau tratarea cancerului și a devenit aproape la fel de comună și recomandarea unei diete fără glucoză/fructoză, deoarece zahărul alimentează cancerul.


Există mulți oameni care recomandă grasimi pentru prevenirea sau tratarea cancerului și a devenit aproape la fel de comună și recomandarea unei diete fără glucoză/fructoză, deoarece zahărul alimentează cancerul. Acest lucru este incorect si se bazeaza pe demonstratia lui Warburg că celulele canceroase au un defect respirator care le determină să producă acid lactic din glucoză chiar și în prezența oxigenului. Celulele canceroase utilizează glucoza și glutamina aminoacidului în primul rând pentru scopuri sintetice și folosesc grăsimi ca sursă de energie. Efectul stimulativ al creșterii "acizilor grași esențiali" arată călipsirea unei tumori de aceste grăsimi îi întârzie creșterea. Cancerul se bazeaza pe o energie ineficienta a metabolismului, care îl determină să producă o cantitate mare de căldură și să provoace stres sistemic, eșec al imunității și pierdere în greutate, care se datorează faptului căsintetizează grăsimea din aminoacizi și apoi oxidează grăsimea ca si cum ar fi diabetic. Celulele canceroase utilizează glucoza la o rată foarte ridicată și o convertesc în piruvat în timpul glicolizei, care apoi este fermentata chiar și în prezența oxigenului. Problema însă nu este în sine, ci în mediul înconjurător care a permis cancerului să crească. Una dintre principalele probleme este cantitatea mare de acizi grași polinesaturați liberi în sângele oamenilor.
PUFA(grasimi polinesaturate omega 3 si 6), destabilizează întregul complex de piruvat dehidrogenază. Aceasta destabilizare a organismului duce la producerea de acid lactic și a întregii cascade de hormoni de stres care o urmează. Țesutul adipos visceral are o rezistență la insulină mult mai mare decât alte țesuturi, iar cantități mai mari de grăsime viscerală se traduc direct în niveluri crescute de acizi grasi. Exercițiile fizice sănătoase construiesc, de obicei, masa musculară și țesutul muscular este unul dintre factorii de bază ai protecției pentru rezistența la insulina. Lipsa de glucoza/fructoza determină organismul să descompună proteinele pentru a face glucoză, să slabească rezistența organismului, să ofere aminoacizi pentru creșterea tumorii și să furnizeze amoniac si alte lucruri care stimulează creșterea. Acizii grași liberi eliberați fie din privarea de zahar stimulează creșterea tumorilor. Metabolismul cancerului sau metabolismul bazat pe hormoni de stres implică în mod obișnuit un exces de hormoni adaptivi, care rezultă dintr-un dezechilibru al cerințelor asupra organismului și a resurselor disponibile organismului. Stimularea excesiva reduce glicemia și produce acid lactic si provoacă creșterea cortizolului, determinând o schimbare spre consumul de grăsime și proteine, mai degrabă decat glucoza. Creșterea cortizolului activează efectul Randle (inhibarea oxidării glucozei de acizi grași liberi), accelerează defalcarea proteinelor în aminoacizi și activează sintaza acidului gras al enzimei, care produce acizi grași din aminoacizi și piruvat, care urmează să fie oxidat într-un process inutil pentru producerea căldurii și creșterea eliberării amoniacului din aminoacizi. Amoniacul suprimă respirația celulara și stimulează activitatea glicolitică de producere a acidului lactic în exces. În opinia lui Warburg, cancerul are o cerință unică pentru glucoză, datorită defectelor sale respiratorii celulare. Capacitatea cancerului de a consuma cantități mari de glucoză înseamnă căorganismul interpretează cancerul ca stres, deoarece lipsa de glucoză este elementul cheie al unui organism sub stres. Răspunsul organismului la scăderea glucozei este producerea unor cantități mai mari de hormoni suprarenali, ACTH, cortizol. Cortizolul crește cantitatea de glucoză din sânge prin transformarea proteinelor de țesut în zahăr. Acest răspuns hormonal la apetitul de zahăr al cancerului este principala cauză a sindromului de risipire care face cancerul atât de grav și care distruge glanda timusului, determinând pierderea sistemului de orientare a sistemului imunitar. Cetonele sunt foarte protectoare ca și combustibil, dar problema este că ele sunt produse ca urmare a stresului metabolic. Dacă ficatul este extrem de bun, poate stoca suficient glicogen pentru o zi, dar stresul cronic, frecvent, dăunează, de obicei, capacității ficatului de a stoca glicogen. Cetonele produse natural din fructe sau extract lichid de cartofi fără amidon este un mod sănătos de a le obține.
Prostaglandinele cresc activitatea aromatazei și estrogenul promoveaza sinteza prostaglandinelor din acidul arahidonic (omega 6). Estrogenul promovează de asemenea sinteza leucotrienelor din acidul arahidonic. Estrogenul în exces pe lângă PUFA (omega 3 si 6) stimulează inflamatita care duce la cancer.
acid linoleic (omega 6) ⟶ acid arachidonic ⟶ prostaglandină E2 ⟶ ornitină decarboxilază ⟶ poliamină ⟶ proliferare (producere de tumoră)