Mihai Dragomir - Există mulți oameni care recomandă grasimi pentru prevenirea sau tratarea cancerului și a devenit aproape la fel de comună și recomandarea unei diete fără glucoză/fructoză, deoarece zahărul alimentează cancerul.


Există mulți oameni care recomandă grasimi pentru prevenirea sau tratarea cancerului și a devenit aproape la fel de comună și recomandarea unei diete fără glucoză/fructoză, deoarece zahărul alimentează cancerul. Acest lucru este incorect si se bazeaza pe demonstratia lui Warburg că celulele canceroase au un defect respirator care le determină să producă acid lactic din glucoză chiar și în prezența oxigenului. Celulele canceroase utilizează glucoza și glutamina aminoacidului în primul rând pentru scopuri sintetice și folosesc grăsimi ca sursă de energie. Efectul stimulativ al creșterii "acizilor grași esențiali" arată călipsirea unei tumori de aceste grăsimi îi întârzie creșterea. Cancerul se bazeaza pe o energie ineficienta a metabolismului, care îl determină să producă o cantitate mare de căldură și să provoace stres sistemic, eșec al imunității și pierdere în greutate, care se datorează faptului căsintetizează grăsimea din aminoacizi și apoi oxidează grăsimea ca si cum ar fi diabetic. Celulele canceroase utilizează glucoza la o rată foarte ridicată și o convertesc în piruvat în timpul glicolizei, care apoi este fermentata chiar și în prezența oxigenului. Problema însă nu este în sine, ci în mediul înconjurător care a permis cancerului să crească. Una dintre principalele probleme este cantitatea mare de acizi grași polinesaturați liberi în sângele oamenilor.
PUFA(grasimi polinesaturate omega 3 si 6), destabilizează întregul complex de piruvat dehidrogenază. Aceasta destabilizare a organismului duce la producerea de acid lactic și a întregii cascade de hormoni de stres care o urmează. Țesutul adipos visceral are o rezistență la insulină mult mai mare decât alte țesuturi, iar cantități mai mari de grăsime viscerală se traduc direct în niveluri crescute de acizi grasi. Exercițiile fizice sănătoase construiesc, de obicei, masa musculară și țesutul muscular este unul dintre factorii de bază ai protecției pentru rezistența la insulina. Lipsa de glucoza/fructoza determină organismul să descompună proteinele pentru a face glucoză, să slabească rezistența organismului, să ofere aminoacizi pentru creșterea tumorii și să furnizeze amoniac si alte lucruri care stimulează creșterea. Acizii grași liberi eliberați fie din privarea de zahar stimulează creșterea tumorilor. Metabolismul cancerului sau metabolismul bazat pe hormoni de stres implică în mod obișnuit un exces de hormoni adaptivi, care rezultă dintr-un dezechilibru al cerințelor asupra organismului și a resurselor disponibile organismului. Stimularea excesiva reduce glicemia și produce acid lactic si provoacă creșterea cortizolului, determinând o schimbare spre consumul de grăsime și proteine, mai degrabă decat glucoza. Creșterea cortizolului activează efectul Randle (inhibarea oxidării glucozei de acizi grași liberi), accelerează defalcarea proteinelor în aminoacizi și activează sintaza acidului gras al enzimei, care produce acizi grași din aminoacizi și piruvat, care urmează să fie oxidat într-un process inutil pentru producerea căldurii și creșterea eliberării amoniacului din aminoacizi. Amoniacul suprimă respirația celulara și stimulează activitatea glicolitică de producere a acidului lactic în exces. În opinia lui Warburg, cancerul are o cerință unică pentru glucoză, datorită defectelor sale respiratorii celulare. Capacitatea cancerului de a consuma cantități mari de glucoză înseamnă căorganismul interpretează cancerul ca stres, deoarece lipsa de glucoză este elementul cheie al unui organism sub stres. Răspunsul organismului la scăderea glucozei este producerea unor cantități mai mari de hormoni suprarenali, ACTH, cortizol. Cortizolul crește cantitatea de glucoză din sânge prin transformarea proteinelor de țesut în zahăr. Acest răspuns hormonal la apetitul de zahăr al cancerului este principala cauză a sindromului de risipire care face cancerul atât de grav și care distruge glanda timusului, determinând pierderea sistemului de orientare a sistemului imunitar. Cetonele sunt foarte protectoare ca și combustibil, dar problema este că ele sunt produse ca urmare a stresului metabolic. Dacă ficatul este extrem de bun, poate stoca suficient glicogen pentru o zi, dar stresul cronic, frecvent, dăunează, de obicei, capacității ficatului de a stoca glicogen. Cetonele produse natural din fructe sau extract lichid de cartofi fără amidon este un mod sănătos de a le obține.
Prostaglandinele cresc activitatea aromatazei și estrogenul promoveaza sinteza prostaglandinelor din acidul arahidonic (omega 6). Estrogenul promovează de asemenea sinteza leucotrienelor din acidul arahidonic. Estrogenul în exces pe lângă PUFA (omega 3 si 6) stimulează inflamatita care duce la cancer.
acid linoleic (omega 6) ⟶ acid arachidonic ⟶ prostaglandină E2 ⟶ ornitină decarboxilază ⟶ poliamină ⟶ proliferare (producere de tumoră)