Prin alimentație pro-metabolică, energie primită de la soare, mișcare benefică pentru stimularea și conservarea masei musculare, reușim să păstrăm o rată metabolică ridicată care poate fi determinată de cantitatea de apă și calorii arse/evaporate într-o zi, oxigen consumat/CO2 produs, frecvența pulsului și temperatura corpului.
Peroanele cu metabolismul suprimat au adesea extremități reci, o rată a pulsului scăzută și temperatura mică.
Rata metabolică este influențată de hormonul tiroidian, dar poate fi fals crescută de numeroși hormoni de stres adaptivi (cortizol, adrenalină, estrogen..).
Metabolismul ridicat este oxidativ și repezintă un mod eficient de a produce energie prin mitocondrii (centralele electrice din interiorul celulelor) care utilizează oxigenul eficient pentru a produce energie ATP și dioxid de carbon CO2.
Capacitatea noastră de a produce energie eficient poate fi suprimată când dăm de stres, iar stresul cronic influențează întregul organism la nivel celulă.
Celulele produc energie folosind glucoză și oxigenul în încercarea de a depăși stresorul. Dacă producția de energie este inadecvată, o lipsă de oxigen, ori oxigenul este folosit necorespunzător, corpul va compensa prin eliberarea hormonii de stres adaptivi pentru a satisface cerințele energetice. Hormonii de stres dacă sunt folosiți în exces, joacă un rol important în dezvoltarea tuturor bolilor degenerative.
Deoarece stresul ne crește cerințele de energie, producând eficient energie, la nivelul celular, poate influența puternic în bine răspunsul nostru fizic și mental la stres. Când cantitatea de energie necesară nu este satisfăcută, metabolismul scade, și se reflectă în puls scăzut (50-70 bătăi pe minut), (mâini reci, picioare reci, nas rece) și poate prezinta o serie de alte maladii (constipație, diaree, anxietate, depresie, probleme de somn, lipsa libidoului, probleme ale pielii etc.).
Cel mai mare factor în capacitatea celulei noastre de a produce energie este modul în care interacționăm cu mediu, și alimentele pe care le consumăm.
Rezolvarea problemei unei rate metabolice suprimate presupune sprijinirea celulelor noastre prin capacitatea de a produce energie efficient.
Dioxidul de carbon este produs în celulă și eliberează oxigen în țesuturi. Utilizarea oxigenului eficient depinde de dioxidul de carbon adecvat.
O expunere cronică la un stresor (malnutriție, frig, alergeni, radiografii, pufa, poluare…) produce mai multe modificări morfologice și funcționale, cum ar fi epuizarea glandelor suprarenale, creșterea producției de hormoni de stres adaptivi, micșorarea glandei timus (necesară pentru imunitate) și modifiări ale producției de energie, glucoza este irosită în acid lactic.
Utilizarea ineficientă a oxigenului întrerupe energia oxidativă, și se trece pe o energie primitivă mai puțin eficientă de obținere a energiei – organismul rămâne blocat pe glicoliză, ce implică o deficiență de dioxid de carbon (sau mitocondrii deteriorate), utilizarea ineficientă de oxigen la nivel de celulă, astfel se produce mai puțin CO2, exces de acid lactic și amoniac, și ele sunt implicate în cancer si alte boli degenerative.
Estrogenii (din alimente și chimicalele de mediu), grăsimile polinesaturate (omega 3 si 6), carotenii, serotonină, endotoxină, expunere la UV, fier, aluminiu, metale grele, sunt implicate în producția de lipofuscină care se acumulează cu înaintarea în vârstă, iar acest lipofuscin are un sistem propriu de consum al oxigenului, astfel se ajunge la o lipsă de oxigen necesar orgonismului pentru o funcționare normală.
Componente ale cheltuielilor zilnice pentru energie:
Potrivit lui Poehlman (1989), cheltuielile de energie zilnice sunt compuse din trei componente majore:
1) Rata metabolică in repaus (RMR) - hormonul tiroidian, masa musculara a corpului ~ 56-80%
2) Efectul termic al alimentelor (TEF) - alegerea alimentelor ~ 10 +%
3) Efectul termic al activității (TEA) - mișcarea ~ 10 +%
RMR reprezintă cea mai mare parte a cheltuielilor zilnice de energie, indiferent dacă sunteți sedentar sau foarte activ - de la 80 la 56% (Landsberg et al., 2009). Cheltuielile de energie prin exercițiu / activitate sunt, prin urmare, mici în raport cu cheltuielile de energie în repaus. Pe o bază procentuală, mai mult efort trebuie depus în analizarea și maximizarea factorilor care îmbunătățesc RMR, acordând o atenție deosebită hormonului tiroidian și conservării masei musculare.
O modalitate bună de a obține o imagine a metabolismului în repaus este prin stabilirea temperaturii și a pulsului zilnic. Temperaturile sub 36.7 de grade și puls mai mic de 75-85 batai pe minut este un semn al metabolismului energetic depresiv.
Exercițiul fizic (fara aerobic si alte exercitii care lasa celula fără suficient oxigen – hiperventilatie – exces de acid lactic), atunci când este utilizat corect, antrenamentul pentru stimularea musculară, poate îmbunătăți sau menține RMR prin eliminarea grasimilor fără supresie tiroidiană. Conservarea masei musculare previne îmbătrânirea și ajută la prevenirea acumulării de grăsimi corporale prin susținerea ratei metabolice și acționând ca un mecanism care consumă grăsimi stocate în repaus.
"Sursa întregii noastre energii sunt electronii energizați de la Soare în zahăr, iar atunci când îl consumăm, dacă suntem cu adevărat sănătoși, merge până la oxigen, formând apă, deci ciclul este complet. Dar dacă noi nu suntem sănătoși, atunci energia electronilor de zahăr se oprește foarte aproape de locul în care a început și iese ca acid lactic. Este doar pe jumătate defalcat, dar devine mai degrabă toxic decât constructiv. Când ardem electronii până la oxigen, un produs secundar al zahărului este dioxidul de carbon, iar dioxidul de carbon este ceea ce ne menține structura fină ajustată, favorizând această utilizare completă a energiei. " Ray Peat
