Despre PTH (hormonul paratiroidian)
În multe cazuri simptomele de Hipotiroidism pot fi asociate cu nivelul crescut al PTH-ului. Hormonul paratiroidian se află pozitionat lângă glanda tiroidă.
Calciul si vitamina D stau in strânsă legatură cu PTH-ul.
Lipsa de calciu în alimentație, deficiența de vit D, sau o dieta care contine prea mult fosfat în raport cu calciu duce la stimularea PTH-ului in exces avand ca simptome similare cu cele de tiroida suprimată / hipotiroidism, precum:
- durere la nivelul articulațiilor sau oaselor (determinând diagnosticarea cu "fibromialgie")
-Artrită - oboseală (un simptom foarte frecvent și poate fi diagnosticat ca sindrom de oboseală cronică atunci când de fapt aveți PTH-marit)
- Vene varicoase și vene spider – Hemoroizi – Depresie - Spasme, crampe musculare, convulsii – Deshidratare - Unghii fragile sau slăbite
- Vene varicoase și vene spider – Hemoroizi – Depresie - Spasme, crampe musculare, convulsii – Deshidratare - Unghii fragile sau slăbite
-Anemie (calciul scăzut duce la o utilizare redusă a fierului) – Scolioza - Discuri rupte – Hernie – Anevrisme - probleme cardiovasculare in g-ral - dureri de cap – dureri de dinți - palpitații ale inimii sau ritm cardiac rapid- ceață cerebrală - lipsă de concentrare, probleme de memorie - nervozitate, iritabilitate – lipsa de energie - probleme de somn - crampe musculare - pietre la rinichi - probleme la ficat / ficat gras - creșterea tensiunii arteriale - Litiaza biliara sau calculi biliari.
- niveluri scăzute ale vitaminei D – anxietate
Magneziul și potasiul sunt în principal ioni intracelulari, sodiul și calciul sunt în principal ioni extracelulari. Atunci când celulele sunt excitate (stresate) ele pierd magneziu și potasiu și preiau sodiu și calciu. Calcifierea anormală începe la nivel de celulă.
Crampele sau o criză de panică este un exemplu de excitație celulară necontrolată. Excitația prelungită și stresul contribuie la inflamarea țesutului și fibroză.
Arterele, organele se calcifică în timpul stresului și cu înaintarea în vârstă.
Crampele sau o criză de panică este un exemplu de excitație celulară necontrolată. Excitația prelungită și stresul contribuie la inflamarea țesutului și fibroză.
Arterele, organele se calcifică în timpul stresului și cu înaintarea în vârstă.
Aproape fiecare tip de țesut, glanda tiroida, inclusiv creierul, este susceptibil la procesul inflamator care duce la fibroză prin calcifiere.
Prolactina, care este crescută sub influența cortizolului, estrogenului sau a serotoninei, determină corpul să-și piardă calciul (extragându-l din oase) și stimulează secreția de PTH, care compensează pierderea calciului prin creșterea mobilizării acestuia din oase. PTH –ul marit inhibă respirația celulară și activează glicoliza in exces (energie ineficientă), scăzând nivelul de energie oxidativă (CO2, ATP, apă) și schimbând metabolismul celulelor spre producerea de acid lactic.
Cele mai multe pierderi de calciu din oase apar pe timpul nopții.
Cele mai multe pierderi de calciu din oase apar pe timpul nopții.
PTH-ul tinde să circule cu prolactina, care crește în timpul nopții, împreună cu cortizolul și ceilalți hormoni de stres. Acești hormoni de stres nocturni produc un somn ineficient des intalnit la cei care au metabolismul slăbit, iar organismul nu este refăcut.
Pe măsură ce oasele pierd calciul, țesuturile moi se calcifică.
Pe măsură ce oasele pierd calciul, țesuturile moi se calcifică.
Dacă un organ, cum ar fi inima, este lipsit de calciu pentru o perioadă scurtă de timp, celulele sale își pierd capacitatea de a răspunde normal si consumă o cantitate mai mare de calciu prin stimularea de PTH.
Deficitul de magneziu și deficiența de calciu au unele simptome similare (cum ar fi crampe), dar magneziul este antagonic calciului. Este o protectie de bază față de calciu.
Inflamația duce la absorbția excesivă de calciu de către celule și este un factor în obezitate, depresie și boli degenerative.
Vitaminele D, A, E, și K sunt importante în reglarea metabolismului calciului și prevenirea osteoporozei. Suficient CO2 produs pe un metabolism ridicat previne calcificarea țesutului mare și ajută calciu să fie folosit corespunzător.
Atunci când există un conținut adecvat de calciu, vitamina D, vitamina K și magneziu în dietă, PTH-ul este menținut la minimum. Atunci când PTH-ul este menținut scăzut, celulele își maresc eficiența energetică stimuland metabolismul, și este evitată folosirea energiei pe baza de grăsimi care predispune la inflamație.
Aceste modificări arată efectul anti-obezitate al calciului, dar si o prevenție pentru multe alte probleme de sănătate.
Un metabolism scăzut care implică diabet, hipertensiune și obezitate… este asociat cu un PTH ridicat.
PTH-ul ca si estrogenul face ca anumite celule să elibereze promotorii de inflamație, inclusiv histamina și serotonina și sunt implicate in boala autoimună. Serotonina și oxidul nitric contribuie la creșterea secreției de PTH.
Celulele canceroase deseori secretă PTH , iar PTH-ul stimulează creșterea celulelor cancerului de prostată, și cancerului de san.
Unii aminoacizi din proteină (excesul de cistină, metionină, triptofan) stimulează direct secreția de insulină, reducând zahărul din sânge, hipoglicemie, și conducând la secreția cortizolului ca reacție, apoi cea de adrenalină.
Deficitul de magneziu și deficiența de calciu au unele simptome similare (cum ar fi crampe), dar magneziul este antagonic calciului. Este o protectie de bază față de calciu.
Inflamația duce la absorbția excesivă de calciu de către celule și este un factor în obezitate, depresie și boli degenerative.
Vitaminele D, A, E, și K sunt importante în reglarea metabolismului calciului și prevenirea osteoporozei. Suficient CO2 produs pe un metabolism ridicat previne calcificarea țesutului mare și ajută calciu să fie folosit corespunzător.
Atunci când există un conținut adecvat de calciu, vitamina D, vitamina K și magneziu în dietă, PTH-ul este menținut la minimum. Atunci când PTH-ul este menținut scăzut, celulele își maresc eficiența energetică stimuland metabolismul, și este evitată folosirea energiei pe baza de grăsimi care predispune la inflamație.
Aceste modificări arată efectul anti-obezitate al calciului, dar si o prevenție pentru multe alte probleme de sănătate.
Un metabolism scăzut care implică diabet, hipertensiune și obezitate… este asociat cu un PTH ridicat.
PTH-ul ca si estrogenul face ca anumite celule să elibereze promotorii de inflamație, inclusiv histamina și serotonina și sunt implicate in boala autoimună. Serotonina și oxidul nitric contribuie la creșterea secreției de PTH.
Celulele canceroase deseori secretă PTH , iar PTH-ul stimulează creșterea celulelor cancerului de prostată, și cancerului de san.
Unii aminoacizi din proteină (excesul de cistină, metionină, triptofan) stimulează direct secreția de insulină, reducând zahărul din sânge, hipoglicemie, și conducând la secreția cortizolului ca reacție, apoi cea de adrenalină.
Combinând proteina cu fructe, se adaugă efectul antistres prin moderarea secreției de cortizol și prin inhibarea secreției de PTH.
Substanțe cum ar fi PTH, oxid nitric, serotonina, cortizol, aldosteron, estrogen, TSH și prolactina au funcții de reglementare și adaptare esențiale, dar care ar trebui să acționeze doar intermitent, producând modificări necesare momentan. Atunci când mediul este prea stresant sau când nutriția nu este adecvată acesti hormoni de stres sunt produși excesiv iar organismul poate că nu are suficienta energie în a mobiliza substanțele opuse și complementare pentru a opri actiunile hormonilor de stres.
Zaharuri simple, proteină cu gelatină, grăsimi saturate, calciu, magneziu, potasiu și vitaminele D, K pot produce uneori efecte antistres rapide, atenuarea insomniei, hipertensiunii arteriale, edemelor, inflamațiilor, alergiilor …
Când există suficient progesteron, cea mai mare cantitate de calciu din sânge este absorbită de oase și nu mai rămâne mult pentru alte activități metabolice ce stimulaleaza PTH-ul.
O lipsă de calciu și cupru în alimentație și prea mult fosfat și fier provoacă o lipsă de vitamina D chiar dacă există suficientă expunere la soare.
Calciul se obține ușor din lactate, în lipsa lor sau pentru o balanță mai bună intre calciu și fosfat se poate folosi la mese calciu din coajă de ou.
Folosesc acest program.
„Ar trebui să existe aproximativ 400 mg de calciu elementar în 1000 mg de pulbere de coajă de ouă. O jumătate de linguriță de pulbere de coajă de ouă poate conține (aproximativ) 500 mg de calciu elementar, dar depinde de cât de fin a fost măcinată pulberea.”
